Atacul de panică: simptome, cauze, psihoterapie
Poate că ai trăit o dată în viața ta un moment de instabilitate psihică și fizică pe care l-ai experimentat brusc, acolo unde te aflai, fără să te prevină ceva înainte, la o intensitate de nesuportat. Probabil că ai avut un atac de panică. La cabinet vin din ce în ce mai multe persoane cu atacuri de panică cu diverse simptome fizice care nu sunt diagnosticate clinic.
Atacul de panică este o tulburare de anxietate caracterizată prin stări psihice de teroare, frică, neajutorare, neputință și stări fizice de amețeală, dificultăți de respirație, amețeli, transpirație excesivă, greață, dureri de stomac, diaree, dureri de cap, frisoane, tremurături, palpitații, senzația de sufocare, parestezii, vedere slabă și chiar leșin. Chiar crezi că pierzi controlul asupra corpului tău.
Se pot identifica două momente progresive în timpul unui atac de panică: primul este atunci când anxietatea este încă trăită psihologic, iar al doilea este atunci când există o predominanță a participării corporale și frica devine somatică, o anxietate de necontrolat.
Cei care suferă un atac de panică sunt convinși că moartea lor este iminentă. Din cauza anxietății, frecvența respirației și a bătăilor inimii crește, transpirația devine mai intensă și panica se extinde. Este mecanismul de autofeedback al fricii care determină escaladarea caracteristică a atacului de panică spre senzația de moarte iminentă.
Mai mult decât neplăcut, nu-i așa? Hai să vedem care sunt cauzele, ce tratament dă rezultate și cum previi pe viitor atacurile de panică.
Care sunt cauzele atacului de panică?
Atacul de panică are un caracter repetitiv, iar după prima apariție tinde inevitabil să se manifeste din nou. Atacurile tind să se repete și să crească în intensitate, în ciuda faptului că experiența arată că pacienții au supraviețuit și s-au convins de inconsecvența terorilor lor. Ca rezultat, se creează un cerc vicios care aduce un răspuns automat oricărui semnal anxiogen.
Deși atacul de panică se prezintă brusc, a suferit întotdeauna un proces de pregătire și a folosit canale asociative mentale care tind să fie repetate într-un mod constant. În timpul unui atac de panică, pacientul își „ascultă” propriul corp și va identifica astfel orice semnal neobișnuit (o palpitație a inimii, o durere musculară), iar imaginația sa va ajunge să construiască pericolul care declanșează un sentiment puternic de frică, până la căderea într-un fel de teroare somatică.
Un element foarte important în pregătirea și declanșarea atacului este rolul jucat de imaginație. Unul dintre motivele repetșrii și agravșrii sale este condiționarea pe care mintea o stabilește între stimul, imaginație și răspuns emoțional. Răspunsul emoțional și corporal sunt un produs al imaginației care dă un sentiment de realitate concretă percepției pericolului morții iminente.
Așteptările imaginare ale unei catastrofe sunt atât de puternice încât prind individul într-un soi de micro delir: liftul se va opri între etaje, avionul se va prăbuși, etc.
Atacul de panică, odată ce a avut loc, devine un eveniment traumatic și pacienții devin anxioși imediat ce se apropie de obiecte pe care le asociază cu panica. De exemplu, un pacient care se întâmplă să fi auzit de o boală gravă a unei cunoștințe și care, identificându-se cu această persoană, dezvoltă un atac de panică care repetă evenimentul traumatizant.
Acest tip de imaginație asociativă se întâmplă la nivel inconștient și nu poate fi controlată de pacient.
Chiar dacă atacul de panică nu te previne când apare, totuși starea ta emoțională pe termen lung își spune cuvântul. Poți purta cu tine o frică profundă și nu-ți dai seama că într-o zi va apărea într-un mod nedorit. Sau poate ai o stare de anxietate de mai mult timp, stare care va putea culmina cu atacuri de panică atunci când nu te aștepți. Aparent, atacul de panică nu are un motiv. Dar este adesea declanșat de o situație stresantă.
Poți experimenta atacul de panică atunci când te simți inconfortabil față de anumite persoane pe o perioadă lungă, chiar față de membri familiei care nu te susțin. Sau atunci când simți că pierzi controlul unei situații sau când ai o reacție fizică înaintea unei situații stresante cum ar fi un examen, un interviu pentru o carieră nouă sau viața după un divorț. Sau după perioade lungi de insomnie.
De obicei, evenimentele stresante ale vieții, cum ar fi moartea sau îmbolnăvirea gravă a unei persoane dragi, evenimentele traumatizante ca accidentele rutiere, atacurile dure la propria persoană, pot duce la dezvoltarea atacurilor de panică. Dacă nu poți gestiona aceste evenimente stresante și le retrăiești în minte zi de zi, te invit la cabinet.
O caracteristică specială a atacurilor de panică este eșecul funcției mentale de a conține anxietatea.
Drama trăită în timpul unei crize este echivalentă cu o spaimă fără nume care este așa pentru că mintea nu poate stăpâni frica și o revarsă apoi în corp. În măsura în care mintea poate conține anxietatea, aceasta poate fi recunoscută și tratată pentru ceea ce este. Când spunem „Mă simt anxios pentru acest motiv’, anxietatea, deși prezentă, poate fi controlată. Când, totuși, mintea nu reușește să îndeplinească această sarcină, anxietatea se revarsă în corp și devine o panică mortală. În aceste momente gandim „Nu, nu sunt îngrijorat, chiar mor”, ca și cum ar fi vorba de o experiență reală a morții.
Cum se derulează un atac de panică
În primul rând, este absolut necesar ca înainte de a atribui stării noastre de panică cauze exclusiv psihice, să eliminăm toate cauzele organice printr-o discuție cu medicul de specialitate și prin investigații medicale.
Din păcate, sistemul neurologic al fricii poate fi activat printr-un stimul care poate să nu coincidă neapărat cu experienţa reală a pericolului.
Faptul că reacţia de panică ar putea fi disociată de orice pericol real şi fiind rezultatul unei construcţii imaginare ne ajută să înţelegem disocierea între pericolul real și frica imaginară care stă la baza atacurilor de panică.
Circuitul fricii poate fi activat și de percepțiile de alarmă venite de la corp. De exemplu, o ușoară tahicardie este înregistrată ca semn al unei afecțiuni cardiace și transformat într-un atac cardiac activ. Este semnalul care vine de la propriul nostru corp și care poate produce atacul de panică, creînd astfel un cerc vicios interminabil.
O persoană normală știe că se pot întâmpla accidente de avion sau că unele ascensoare se blochează ocazional dar crede că avionul lui sau acel lift îl vor lua repede unde intenționează sa meargă. Gândirea pozitivă va prevala. Individul fobic, pe pe de altă parte, a creat un scenariu catastrofal care este cel mai probabil să devină real. Adeseori imaginat, un astfel de scenariu s-a impresionat în memoria lui, devenind astfel o amintire traumatică capabilă să producă un sentiment de teroare. În acest caz, reacția lui emoțională nu este diferită de cea a unui individ care a fost recent traumatizat sau a fost în pericol real și se teme pe bună dreptate că s-ar putea întâmpla din nou.
De obicei, atacul de panică apare brusc, din senin și ajunge la intensitate maximă în 10-15 minute.
- Ai senzația că te sufoci, ai palpitații și tremuri.
- Te cuprinde amețeala sau ai o senzație de leșin.
- Câteodată nu știi unde te afli, pierzi controlul.
- Poți să transpiri brusc, să simți furnicături la mâini sau picioare.
- Apare o frică intensă, chiar de moarte.
- Ai dureri ce seamănă cu un preinfarct.
Durata atacului de panică poate fi între 20 de minute și chiar o oră. Dacă experimentezi des aceste atacuri, prezintă-te la psihoterapie cât mai repede. Conștientizarea și diagnosticul sunt primii pași spre vindecare.
Cum tratezi atacul de panică
Eficacitatea pe termen scurt a tratamentelor cognitiv-comportamentale de scurtă durată și a tratementelor medicamentoase a fost demonstrată în multe studii. Aceste terapii de scurtă durată iau în considerare simptomele de panică ca fiind distincte de personalitățile individuale ale pacienților, neținând seama de faptul că atacurile de panică sunt conectate la anumite trăsături de personalitate care duc către vulnerabilitatea la panică.
Psihoterapia psihanalitică nu tratează doar simptomul, ci se bazează pe ideea că atacurile de panică sunt expresia unui conflict intra-psihic și, ca atare, acestea pot fi eliminate doar printr-o abordare care ar putea explora inconștientul.
Mai mult, psihoterapia psihodinamică, cu gama sa largă de investigații și tehnici, este deosebit de valoroasă în abordarea factorilor psihologici multipli implicați în vulnerabilitatea la reapariția panicii. Aceste tehnici pot fi utile singure, sau în combinație cu medicamente sau tehnici cognitiv-comportamentale pentru pacienții cu simptome persistente sau episoade recurente de panică.
Fazele tratamentului atacului de panică
Psihoterapia psihodinamică focalizată pe panică diferă de psihoterapiile psihodinamice mai tradiționale prin concentrarea susținută asupra simptomelor de panică. Acest tip de psihoterapie poate fi împărțită în trei faze care vizează ameliorarea simptomelor de panică și reducerea vulnerabilității la recidivă și la afectarea funcțională.
În prima fază a tratamentului, scopul intervențiilor este de a explora și ameliora simptomele de panică. Terapeutul explorează factorii de stres și sentimentele din jurul apariției panicii, semnificațiile conștiente și inconștiente ale simptomelor de panică și conținutul emoțional și fantasmatic al episoadelor de panică. Pe măsură ce această explorare continuă, terapeutul este capabil să elaboreze dinamica inconștientă legată de geneza episoadelor de panică ale pacientului, inclusiv conflicte despre separare și independență, recunoașterea și gestionarea furiei și unele conflicte sexuale.
În a doua fază a tratamentului, scopul este reducerea vulnerabilității la panică prin explorarea în continuare a conflictelor de bază și a dinamicii asociate cu panica. În această fază, intensificarea transferului permite creșterea activității asupra acestor conflicte în legătură cu terapeutul. Pe măsură ce conflictele inconștiente ale pacientului apar în terapie, ele sunt legate de originile și conținutul episoadelor de panică. Procesul de lucru cu succes duce la schimbări caracterologice, cum ar fi o asertivitate crescută și o experiență mai puțin conflictuală și anxioasă de separare, furie și sexualitate.
În faza a treia, faza de terminare, dificultățile pacienților cu probleme de separare și furie sunt abordate direct în relația cu terapeutul, așa cum sunt experimentate în contextul încheierii tratamentului. Aici, ele pot fi examinate, articulate și înțelese într-un mod care le face mai puțin înfricoșătoare. Reexperimentarea acestor sentimente poate duce, în unele cazuri, la o revenire temporară a simptomelor. Cu toate acestea, rezultatul acestei faze a tratamentului este o nouă abilitate de a recunoaște și tolera afectele în contextul separării și pierderii.
Prevenirea atacului de panică
Prevenirea include identificarea potențialilor factori declanșatori și conștientizarea acestora. Dacă o persoană se simte anxioasă înainte de un test, interviu sau întâlnire cu alții, ar trebui să încerce să se relaxeze în prealabil. Evitarea persoanelor care te fac inconfortabil pot preveni atacurile de panică.
Tulburarea de panică se poate dezvolta atunci când îți faci prea multe griji că vei avea un alt atac de panică sau când îți schimbi comportamentul pentru a evita un atac de panică, ca de exemplu eviți socializarea. Pentru a nu ajunge să te izolezi, este bine să spui unei persoane avizate despre atacurile tale de panică. Schimbarea perspectivei situației în care te afli îți poate aduce o stare de bine mai rapid decât te aștepți.
În plus, încearcă să te odihnești mai mult, să te alimentezi corect și să petreci timp de calitate cu cei dragi.
Ce faci când ai atacuri de panică
Dacă ai experimentat o stare apropiată de cea descrisă în articol, ai nevoie de psihoterapie cât mai curând. Cu cât se prelungește starea ta de anxietate organismul repetă și intensifică atacurile de panică. Aceste stări pot avea simptome fizice, apropiate unui infarct care te vor speria și mai mult.
Pentru a ieși dintr-un atac de panică, ai nevoie de o persoană care să poată funcționa ca un recipient al anxietății: dacă, din întâmplare, ești singur, este important să ai un telefon la îndemână. Frica trăită necesită o persoană calmă care să fie și un ascultător atent.
Când pacientul se teme că se apropie un atac de panică, el devine exact ca un copil mic care se uită în ochii mamei sale în speranța de a obține informații despre periculozitatea unei situații care pare amenințătoare. Dacă ascultătorul este detașat sau iritat, sau banalizează catastrofa, frica va crește până la punctul de a deveni frică fără nume. Chiar și cea mai mică anxietate sau îndoială poate părea suspectă pentru cel ce trăiește un atac de panică, iar o confirmare a naturii potențial somatice a problemei îl va face, ca anxietatea pacientului, o experiență și mai concretă.
Ce mai ajută este să încerci să conștientizezi că ai un atac de panică. Respiră adânc și expiră încet, de mai multe ori. Te poate ajuta și concentrarea pe un anumit obiect pentru a risipi gândurile anxioase. Ancorează-te de realitate prin atingerea obiectelor din jurul tău.
Apelează la mai multe metode care te vor liniști iar anxietatea va dispărea mai repede.
Câte ședințe de terapie am nevoie pentru a elimina atacurile de panică
Această întrebare mi se pune des, iar răspunsul poate nu te mulțumește. Fiecare persoană este diferită, are sensibilități diferite și mecansime de adaptare diferite, de aceea numărul de ședințe este diferit.
Facem împreună un plan de psihoterapie psihanalitică pentru a identifica cauzele și a reduce sau elimina simptomele. Poate fi nevoie și de o examinare clinică și una psihiatrică. De multe ori, atacurile dese pot avea și o afecțiune fiziologică care întreține simptomatologia.
În concluzie, atacurile de panică sunt intense, neplăcute și pot surveni în orice moment. Acestea se confundă cu alte boli, de aceea sunt mai greu de diagnosticat. Dar în spatele manifestării acestei tulburări, există o perioadă lungă de anxietate ce poate fi tratată prin psihoterapie.
Te invit să te programezi la o ședință de psihoterapie, să ne cunoaștem și să evaluăm posibilitățile de colaborare.